Un loc uitat de lume, un loc unde nu se intampla nimic notabil. Poate de aceea pasiunile oamenilor devin evenimente. Un loc unde se vorbeste in monosilabe. Poate de aceea limbajul trupului e atat de violent. Un loc in care traieste Sofia cu barbatul ei, Trofim Ivanovici. Dar, de cand femeia îsi convinge barbatul sa o ia de suflet pe frumoasa Ganka, sa le tina loc de copil, multe se schimba in casa lor. Din acea clipa fiecare din cei trei se va lasa condus numai de instinct. Si, cand navalesc apele, apare prilejul.
Navala apelor este una din micile capodopere ale marii literaturi ruse.
Observatia criticului: Este un roman puternic, al tacerilor care se aud. Sofia tace cel mai dramatic. La durerea ei si mai ales la bucuria ei, iti vine sa-ti astupi urechile.

EVGHENI IVANOVICI ZAMIATIN s-a nascut in 1884 in orasul Lebedian, in familia unui preot. Dupa terminarea Facultatii de constructii navale in cadrul Institutului Politehnic din Petersburg (1908), este cooptat la catedra de arhitectura navala.